Despre carte: 2006 / Cadavrul influentului politician Anytus, unul dintre principalii acuzatori ai filozofului Socrate, ale cărui idei, ca se crede în mod obișnuit, a subminat însăși fundațiile statului. Sunt mai mulți suspecți - scandalosul comediant Aristofan, medicul Diodor, fiul regretatului Antemion și hetera Neobulus. Toată lumea are motive întemeiate să-și dorească moartea politicianului. Dar oricine va comite acest act, învinsul va fi proprietarul „Milesiei” Aspasia, iar prietenul ei, sofistul Prodicus, nu poate permite acest lucru - și, prin urmare, ia o anchetă care îl va confrunta cu burta sângeroasă a vieții politice a Atenei. Un thriller istoric-crimă neobișnuit al unui scriitor spaniol Ignacio Garcia-Valino „Cele două morți ale lui Socrate” - pentru prima dată în limba rusă. Aceasta este, probabil, una dintre cele mai răspândite și periculoase concepții greșite despre umanitate, care a persistat de secole și continuă să-și dea roadele sângeroase până în zilele noastre. Reflectată în oglinzile deformatoare ale aberațiilor de masă, această idee a adus cu adevărat moartea - nu, nici măcar „victimelor nevinovate” ale tendințelor sociale și politice (au fost uciși, de regulă, de oameni ca ei, înarmați cu bâte sau mitraliere). ), ci purtătorilor de idei înșiși. Pentru idei se duceau la cruce, la rug, la spânzurătoare, la temnițe. Nimănui nu i-a trecut prin minte că „pentru a seduce o națiune, ai nevoie de dorința celui sedus” (N. Karaev). Mulțimea nu poate să se privească critic. Mulțimea nu poate recunoaște dreptul individului de a se îndoi și de a pune întrebări incomode. Ca să nu mai vorbim de beneficiile unei astfel de activități Unul dintre primele cazuri clasice și înregistrate din istorie de moarte a unui autor pentru ideea sa a fost cazul lui Socrate: a fost acuzat de „închinarea unor noi zeități” și „seducerea tinereții”. a fost obligat să bea otravă. Democrația ateniană, de a cărei structură rațională se îndoia puternic Socrate, nu a fost salvată de această moarte, după cum vedem: era deja pe ultimele ei picioare. De fapt, înțeleptul grec a murit pentru dreptul de a vorbi cu oamenii. Pentru limbajul său lung, așadar, memoria omenirii l-a canonizat pe Socrate și până și ideile lui au ajuns până la noi - în repovestirea ucenicilor săi. Dar moartea încă ne bântuie și iată o altă versiune - a spaniolului Ignacio Garcia-Valino. Destul de speculativ - și cum ar putea fi douăzeci și șase de secole mai târziu - dar extrem de distractiv. Într-adevăr, din moment ce erau studenți, cu siguranță nu au încercat să salveze profesorul? Garcia-Valinho și-a exercitat dreptul de a pune întrebări, pentru care eroul său a băut odată cucută Maxim Nemtsov, coordonatorul proiectului